Encoding= Central European
Text size = medium DUMINICA a IX-a dupa Rusalii

PREDICĂ LA DUMINICA a IX-a DUPĂ RUSALII
Potolirea furtunii pe mare


În Duminica aceasta, care urmeaza celei a înmultirii pâinilor, avem un gest al lui Dumnezeu, o lucrare care se savârseste tot asupra unor elemente înconjuratoare omului. Deci este o minune care se savârseste dincolo de om, în universul exterior omului. Nu elementele exterioare, nu materia neînsufletita (fie ea si pâine) conteaza sau intra în iconomia mântuirii. Dumnezeu a venit sa reabiliteze omul si prin el, datorita lui, datorita unei ordini a creatiei, întregul univers se cheama spre Dumnezeu, prin om si din pricina lui.

În felul acesta, întelegem ca iconomia mântuirii, lucrarea minunata a lui Dumnezeu, se refera doar la om. Nici macar la îngeri. Nu-L vedem pe Mântuitorul savârsind nimic referitor la actul mântuirii, adresat îngerilor. Diavolii ramân diavoli chiar dupa lucrarea Mântuitorului în lume si chiar dupa pogorârea Duhului Sfânt. Singurul subiect al lucrarii de mântuire, al reabilitarii, este omul. Repet: nu pâinea a fost obiectul mutatiei, ci omul din pustie, omul flamând, omul lipsit de bucurie, lipsit de Dumnezeu. Ati vazut ca Dumnezeu Se identifica cu pâinea. Hrana omului este, întâi de toate, Dumnezeu. Spune Mântuitorul: "nu numai cu pâine va trai omul, ci si cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu". Iata-L pe Dumnezeu hrana originara a omului. (…) Omul este în atentia exclusiva si totala a lucrarii lui Dumnezeu.

Astazi este la fel. În Evanghelia de astazi, minunea aceasta numita a "potolirii furtunii", a modificarii meteorologice (modificare circumstantiala pentru clipa aceea) se adresa, de fapt, omului. Omul trebuia sa înteleaga cine este el, fie în pustie fara pâine, fie în raiul bunatatilor în care a fost si nu a stiut cine este si de aceea nu a ramas; la fel în furtuna si în întuneric, înconjurat de spaime si naluci ale noptii. De obicei, acolo unde este întuneric, nalucile, în general, sunt duhuri demonice. De aceea va si spune un poet german, Novalis: "noaptea si singuratatea sunt pline de demoni".

Omul trebuie sa ramâna si sa se defineasca cu putere mare în orice împrejurare: fie împrejurarea slavei (si sa nu se mândreasca precum în Rai), fie în împrejurari îngrozitoare, amenintatoare (cum este cea din Evanghelia de astazi). Omul trebuie sa nu se împutineze, sa ramâna identic cu sine însusi, neclatinat din locul în care a fost creat, din pozitia lui de excelenta, în întregul univers. Din aceasta pozitie omul a cazut si a devenit o fiinta a servitutilor de tot felul, a fost umilit de foame, de lipsuri, de boli. CE este boala? Boala este lipsa integritatii puternice în care a fost creat el de catre Dumnezeu. Este o ciuntire a integralitatii lui minunate. Sa nu fie umilit nici chiar de stihiile cele mai puternice ale universului: furtuni, foc, îngheturi, puhoaie de apa. De ce? Pentru ca universul, în toata infinitatea lui si în toata forta lui cosmica, stihiala, nu poate fi contracarat cu tehnica superioara din ziua de astazi. Dovada: un crâmpei al tehnicii de vârf s-a prabusit în fundul oceanului, în fundul marii Barents, cu om cu tot. Omul a fost acolo umilit prin aceea ca a murit în pântecele propriului monstru, creat de el. Acest monstru nu a fost creat pentru Dumnezeu, dupa Dumnezeu. L-a creat ca sa se apere de aceasta forta stihiala, are este universul. A fost creat împotriva universului. Submarinul, ca si avionul de bombardament, ca si satelitul, au fost create din ratiuni de spionaj în primul rând. Toate acestea sunt create de fapt pentru razboiul cel dintre noi. De aceea ele ucid atât pe cel pentru care au fost create, dar te ucid întâi si pe tine, cel care ai creat unealta mortii. Primul mort din lume nu este Abel, ci Cain.

Revenim. Ne aflam în pântecele unei nopti cu furtuna, la discretia marii care a înghitit atâtia si atâtia oameni, umilindu-i, strivindu-i. Marea trebuia sa asculte pe om, dar la facut pe om sa se supuna ei si l-a strivit în dedesubtul ei. Întregul univers îl umileste pe om. Chiar si un purice îl umileste. Îl poate musca un purice infectat si moare omul. (…)

Aici, în Evanghelia de astazi, ni se pun în fata cele doua directii, cele doua dimensiuni. Una este dimensiunea umilirii omului prin pacat, prin neascultare, prin abandonarea lui ca fiinta suverana. Aceasta dimensiune a degenerarii duce pâna în fundul oceanului, al universului, pâna în pamânt. Acolo ajunge omul: în pamântul pe care el trebuia sa-l stapâneasca si sa-l creasca pâna la Dumnezeu. Pamântul îl striveste în dedesubtul lui.

Tot în Evanghelia de astazi ne arata cealalta directie: directia slavei, mutatia de la cele materiale la cele spirituale. Nu vom învinge universul material decât pe o singura directie, care este a noastra , a omului în primul rând: directia spiritualizarii. Unde se face, cum se face aceasta mutatie a omului de la cele umilitoare la conditia lui de fiinta de excelenta, suverana, împarat al fapturii? Este o singura cale: rugaciunea. Ati luat aminte? În Evanghelia de astazi se spune ca Iisus S-a dus în munte sa se roage. Am putea spune: ce-i mai rugaciune dupa ce saturase cinci mii de barbati, plus femei si copii, cu cinci pâini? Mai avea nevoie sa se mai urce? Unde sa Se mai urce? Rugaciunea este starea dumnezeiasca, starea autentica. Este starea de contemplatie si pentru dumnezeu care este un duh, spirit, neavând legatura cu materia. Nu mai putin, starea de rugaciune este starea divina a omului creat dupa chipul lui Dumnezeu. Numai pe aceasta stare, numai pe dimensiunea rugaciunii, putem progresa cu adevarat. Oamenii au pierdut aceasta stare. De aceea omul de astazi este cel mai umilit di toata istoria lui. Îl umileste oricine si orice. Este cea mai slaba fiinta din univers la ora actuala. Este cea mai amenintata fiinta din univers. De ce? Pentru ca nu mai stie, nu mai poate, nu mai vrea sa se roage. Avem de toate, în cantitati destul de mari. Un singur lucru trebuie, zice Mântuitorul Martei. Noi suntem Marta, generatia societatii de consum. Marta asta facea: pregatea consumatia zilei. Hristos îi spune: Marto, Marto, te silesti si de multe te îngrijesti; UN SINGUR LUCRU TREBUIE: RUGACIUNEA. Maria partea buna si-a ales, care nu se va lua de la ea.

Sa va ajute Dumnezeu în întreaga menire ce v-a fost încredintata, iar cele ce purtati numele de Maria si derivatele lui, sa traiti întru multi ani!

Maica Domnului, în primul rând, si-a ales rugaciunea, contemplatia. De aceea Dumnezeu a întâlnit-o la nivelul cel mai înalt. Ea a fost prima care s-a urcat pâna la întâlnirea cu Dumnezeu. Dumnezeu a ramas în ea, în pântecele ei, pentru ca s-a urcat acolo, la întâlnirea cu Dumnezeu: a spiritualizat trupul ei, întreaga ei viata materiala, istorica. A spiritualizat-o, realizând mutatia de care va vorbeam, pâna la limita de sus a umanitatii, în drum spre Dumnezeu.

Iata-L pe Mântuitorul calcând pe apa. Ne aflam în conditia normala. Aceasta vrea sa ne arate Evanghelia de astazi: care este nivelul naturii umane, asa cum a iesit el din mâna lui Dumnezeu. Este statura dominanta peste foame, peste fortele oarbe ale materiei. Aceasta materie (catre care nu trebuie sa avem nimic împotriva) cauta ea însasi un mântuitor al ei. Mântuitorul materiei este omul. Dar este vorba de om la nivelul lui Iisus, nivelul dominant peste orice servitute. El este împaratul. Si omul este împarat. (…)

Mutatia de care va vorbesc (cea de la material la spiritual) este una singura: prefacerea Sfintelor Daruri. Întregul Univers este un dar facut omului de catre Dumnezeu. Iar omul îl aduce pe acelasi univers lui Dumnezeu zicând: "Ale Tale dintru ale Tale, Tie aducem de toate si pentru toate". Observati plinatatea: nu mai lipseste nimic. În Euharistie, pe Sfânta Masa nu mai lipseste nimic. Acolo nu mai este nici spaima, nici naluca. Este realitatea cea mai puternica. Este realitatea dumnezeiasca în mutatia ei, mereu spre Dumnezeu. Amin.
Pr. Prof. ION BUGA








Despre noi
Imagini/Icoane
Paterich
Predici
Sfaturi
Rugaciuni/Acatiste
Program liturgic
Pastorale
Ajutor pentru Biserică
Poșta electronică
Link-uri ortodoxe
F O R U M / G R O U P
Calendar ortodox
Motoare de căutare
Sf. Vasile - blog
Avizier parohial