GÂNDURI DE CRACIUN

(A existat Hristos ?)


Să nu vă așteptați cumva la o predică ! Deși pot fi citite și în cărți sau reviste, locul lor este în biserică și mulți sunt cei care o pot face mai bine ca mine.

Nu așteptați nici cuvinte frumoase, alese de autor cu scopul de a trezi șoapte de admirație de genul: "Ce bine le mai zice!" și din care fiecare să rămână cu ceea ce știa dinainte. Intenția mea este alta, aceea de a arăta că această credință pe care o păstram noi, creștinii, se bazează pe adevar și pe realitate, iar nu pe mit și ficțiune.

Tineti minte anii trecuti? Pâna în `89. Eram sufocati în scoli, la locul de munca, în sedinte, prin mas-media, cu aprecieri tendentioase la adresa crestinismului: Dumnezeu nu exista, Hristos, ce sa mai vorbim de el, nu a fost persoana istorica, iar religia si credinta sunt simple basme, bune doar pentru cei nestiutori. Noi, acum -ni se spunea- suntem altfel decât înaintasii, suntem culti si folosim din plin rezultatele cercetarilor stiintifice, care nu au gasit vreo urma de-a lui Dumnezeu, asa ca El nu exista.

Aduceau apoi argumentul suprem: "-L-am cautat si în cer, cu rachetele si nici acolo nu l-am gasit!" Bietii de ei nu întelegeau un adevar atât de elementar : spre a putea analiza ceva sau pe cineva, se impune folosirea de mijloace compatibile. Astfel, nu poti masura volumul , folosind unitati de lungime, tot asa cum nu poti masura nivelul radiatiilor, folosind balanta sau viteza, folosind altimetrul. Dumnezeu este cognoscibil, dar, spre a-L putea detecta trebuie folosita inima…Asa cum noi, oamenii, ne desertam inimile în palmele celor pe care îi iubim, tot asa si Dumnezeu, Se daruieste celor care Îl iubesc ; El nu Se ascunde de ceilalti, ci aceia nu au ochi sa-L vada.

Afirmatiei necredinciosilor militanti, ca Hristos nu este persoana istorica, i-au fost opuse, la scurt timp, marturii istorice de necontestat, asa ca acestia au fost nevoiti sa dea înapoi. Au vrut, însa, ca si aceasta înfrângere sa o transforme în victorie. Au recunoscut senin ca Hristos este persoana istorica, da, suntem de acord ca a existat, stim, cum sa nu stim ca despre El au scris Tacit, Suetoniu, Pliniu cel Tânar; stim lucrurile acestea, dar marturiile demonstreaza existenta unui om numit Iisus, nicidecum a unui Dumnezeu. Ei sunt de acord ca Iisus a fost persoana istorica, accepta si ca a fost un om deosebit, foarte inteligent, un pedagog neîntrecut si de o moralitate desavârsita; nu I se poate reprosa vreo fapta rea, este un mare, poftim, cel mai mare filozof, care a putut schimba cursul istoriei lumii, dar nu este Dumnezeu, este om, doar om!

Ia te uita! A fost de o moralitate ireprosabila? Înseamna ca El nu a mintit, deoarece oamenii morali nu mint. Deci el a spus doar adevarul, asa ca trebuie crezut atunci când a afirmat despre Sine ca este Fiul Lui Dumnezeu, precum si cele privitoare la viata viitoare. Cei care nu accepta acest rationament sunt nevoiti sa îl primeasca atunci pe acesta, ca respecta si alatura atribute laudative unui om, care, atribuindu-Si o identitate falsa, este un mincinos. Or, a spune ca Iisus ar fi fost un mincinos este o asa aberatie, încât nimeni, oricât de pornit ar fi fost împotriva crestinismului, nu a îndraznit sa o faca.

Afirmatiei de nedumnezeire a lui Hristos, Biserica a opus Sfânta Scriptura. A aratat ca Biblia a fost scrisa pe parcursul unei perioade lungi de timp, cca 1500 de ani. A aratat ca cele scrise despre Hristos în Vechiul Testament (scris între 1500-100 î.Hr.) s-au împlinit întocmai în perioada Noului Testament. (Noul Testament a fost scris între anii 44-95 a.Hr.) Aparea clar, deci, ca din moment ce scrierile proorocilor din Vechiul Testament s-au împlinit în persoana lui Hristos din Noul Testament, Acesta este Cel prezis, Mântuitorul, Fiul Lui Dumnezeu.

Denigratorii crestinismului au atacat atunci autenticitatea Sfintei Scripturi si, în mod special, proociile cuprinse în Vechiul Testament. Nu puteau afirma si acum, ca altadata, ca Noul Testament era falsificat, prea multe erau cele care îi contraziceau, asa ca au afirmat, nici mai mult sau mai putin, decât ca ucenicii Mântuitorului au falsificat scrierile proorocilor, din Vechiul Testament, spre a convinge posteritatea de divinitatea Mântuitorului. Sa o creada ei, am zis, nimeni nu moare pentru o minciuna si perioada primara a crestinismului a fost înrosita de sângele martirilor; acestia, au plecat cu seninatate capetele în fata calailor lor. Fara pic de teama. De unde atât curaj, daca nu din certitudinea Vietii Viitoare, alaturi de Acela pentru care se jertfeau?

Dar aceasta afirmatie era buna pentru cei care doreau dialogul, dar ei nu îl doreau. Ei doreau sa dicteze sfârsitul crestinismului si nu se încurcau în amanunte. Si, în plus, dialogul era jenant pentru ei, fiindca acesta impunea un schimb de idei, iar ei, bietii, nu prea aveau ……

Biserica a opus acestora si o alta afirmatie, anume ca nimeni nu si-ar fi permis sa încalce porunca lui Hristos si sa modifice Sfânta Scriptura, schimbând, nu doar un cuvânt, ci capitole întregi. Si, logic gândind, ar fi reusit ei sa schimbe toate manuscrisele, mult împrastiate în lume, fara sa razbata nici un ecou, în timp, asupra acestei fapte? Imposibil!

Problema aceasta a fost rezolvata definitiv, lamurita pentru totdeauna de o fericita întâmplare, în care crestinul vede Mâna lui Dumnezeu si care pune într-o jenanta încurcatura pe cel necredincios.

În anul 1947, niste copii de beduini, care pasteau caprele prin zona marii Moarte, au pierdut o capra; crezându-o ascunsa într-una din multele grote si vagauni de acolo, au prins a arunca pietre in ele. Tot aruncând, au auzit un zgomot de spart si curiosi, ca toti copiii, au intrat, spre a vedea ce au stricat. In pestera, au gasit mai multe vase de lut si, dintr-unul, proaspat spart, cazusera mai multe suluri din piele, cu o scriere marunta pe ele, aflate în buna stare. Bucurosi nevoie-mare de un asa noroc, au luat cu ei câteva si le-au dus unui cizmar local, ca sa le foloseasca pentru meseria lui.

S-ar fi pierdut, probabil, aceste pergamente, la capute si pingele, daca nu ar fi picat acolo, în acea perioada, un preot, care avea cunostinte de ebraica si care a oprit cu strasnicie pe cizmar sa strice vreuna din piei. A anuntat apoi, autoritatile si, cercetându-se apoi locul în mod organizat, au fost gasite mai multe grote cu astfel de vase, care au fost desfacute cu atentie si pergamentele adapostite în ele au fost inventariate. Dupa aceasta prima etapa,documentele, despre care se intuia deja ca sunt de mare valoare, au fost date spre cercetare, unei comisii multidisciplinare, de mare probitate stiintifica. Membrii acesteia le-au au cercetat cu atentie, studiind materialul si apreciind metoda folosita la prelucrare; au studiat modelul de scris, comparându-l cu alte documente vechi, l-au datat si tradus.

Ce au stabilit membrii comisiei? În acele parti a existat o comunitate, membrii ei se numeau esenieni si traiau în pastrarea celor mai solide norme morale. Din rândul lor se pare ca a facut parte, mai târziu si Sfântul Ioan Botezatorul.. Metodele de datare au stabilit ca scrierile dateaza cu circa 100 ani înainte de Mântuitorul. Acei oameni traiau izolati de restul societatii, în saracie si despre ei scrie Iosif Flaviu, aratând ca erau foarte curati la trup si suflet, respectând precepte foarte severe. Ei au disparut, dar vestigii de ale lor au ramas si a vrut Dumnezeu ca ele sa fie descoperite de nevinovatia si candoarea copiilor.

Pergamentele reprezentau biblioteca lor si, cum în orice biblioteca ce se respecta, la loc de frunte este pastrata Sfânta Scriptura, asa aveau si esenienii Scriptura. Ceea ce era scris pâna atunci, anume Vechiul Testament. Este usor de înteles ca atentia tuturor s-a îndreptat asupra cartilor profetilor, dornici sa vada: sunt deosebiri între cartile proorocilor, pastrate de ei si între ceea ce pastram noi în canonul scripturistic? Adica, s-a schimbat ceva, în timp, în cartile proorocilor, au apaprut adausuri "binevoitoare"? Raspunsul dat atunci, a închis pentru totdeauna gurile rauvoitorilor, deoarece s-a stabilit, fara nici un dubiu, ca ceea ce avem noi, astazi, în canonul scripturistic al Vechiului Testament, aveau si ei, identic. Deci, nimeni nu a schimbat ceva!

Concluzia, domnilor?

Pai, daca nimeni nu a schimbat ceva, daca scrierile sunt autentice, daca este dovedit si pe calea aceasta ca proorocii au scris în antecunostinta de cauza despre Hristos si L-au prezenatat drept Mântuitorul lumii si daca toate cele scrise de ei s-au împlinit în persoana Lui, rezulta ca El este cu adevarat "Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat", cum marturisim în Crez. El a facut ca la Betleem sa apara o veste minunata, ce a umplut de bucurie îngeri si oameni, laolalta; El a stat în leagan de matase si la El au venit Cei Trei Craii de la Rasarit; El a schimbat omenirea, aducând pacea si binecuvântarea, de la El se numara anii erei noastre, era crestina, pentru ca El a fost Unic în istorie, Dumnezeu si om, Prunc Mântuitor!

Pr. Prof. Turcu Laurentiu

----TOP----
back







Despre noi
Imagini/Icoane
Paterich
Predici
Sfaturi
Rugaciuni/Acatiste
Program liturgic
Pastorale
Ajutor pentru Biserică
Poșta electronică
Link-uri ortodoxe
F O R U M / G R O U P
Calendar ortodox
Motoare de căutare
Sf. Vasile - blog
Avizier parohial

Https://www.xbazar.ro/products/catid/166/stimulente-erectie/
O gama variata de stimulente pentru erectie pentru partide sexuale mai reusite. Pret bun la comanda online.
Link
Intra sa vezi poze si profile menaj si sex de pe Apetisant.ro! Inregistreaza-te chiar acum!