NENOROCIREA NE DUCE LA DUMNEZEU ?


„Și venind ucenicii Lui L-au deșteptat pe El, zicînd: Doamne mîntuiește-ne, că pierim“ (Mat. VII, 23)


Merită să ne dăm osteneala, ca totdeauna tare și neclintit să ținem minte și niciodată să nu uităm că Dumnezeu este bun și plin de dragoste, nu numai cînd ne face bine, ci și cînd ne pedepsește. Cu adevărat, pedepsele și cercetările sale se numără între cele mai mari binefaceri, și sînt dovada grijii Lui celei îndurătoare. De aceea, cînd tu vezi că s-au ivit foamete și molimă, secetă, sau vărsare de apă, sau vreme rea, sau altceva de felul acesta cercetează pe neamul omenesc, nu te supăra, nu cîrti, ci închină-te pricinuitorului acestora, și admiră-L pentru purtarea de grijă a Lui. El este, care trimite toate acestea și pedepsește trupul pentru ca să se îndrepte și să se mîntuiască sufletul.

Cum, Dumnezeu trimite astfel de nenorociri? Poate că zici tu. Așa, Dumnezeu le trimite, eu aș putea vesti aceasta înaintea a toată lumea: Dumnezeu le trimite. Cînd eu zic aceasta, am în partea mea pe proorocul Amos, care strigă și zice: „Nu este nici un rău în lume pe care să nu-l fi trimis Domnul“ (Amos. III,6).

Cuvîntul „rău“, este, însă, un cuvînt cu două înțelesuri, căci este un rău care este adevăratul rău, adică păcatul, de pildă desfrînarea, curvia, lăcomia averii și sute de alte păcate, care cu dreptate merită cele mai mari certări și pedepse. Sînt însă și rele, care propriu-zis, nu sînt rele, și numai se numesc așa, precum: foametea, molima, moartea, boala ș.a. Acestea în fapt nu sînt vreun rău, ele numai se numesc așa. Eu nu zic aceasta în zadar; căci dacă ele ar fi adevărate rele, nu ar putea să fie pentru noi pricină de un bine așa de mult, prin aceea de pildă că ele smeresc mîndria noastră, alungă ușurătatea minții și ne fac mai rîvnitori și mai băgători de seamă. Psalmistul zice cu privire la iudei: „Cînd Dumnezeu îi ucidea pe dînșii, atunci îl căuta pe el, se întorcea și mîneca la dînsul“. (Ps. LXXVII, 38). Așadar, el vorbește despre un rău care făcea pe iudei mai cuminți, mai buni și mai rîvnitori, îi întoarce la fapta cea bună; însă, el nu grăiește despre acel fel de rele care merită defăimare și pedeapsă. Acest din urmă fel de rele, adică păcatele, nu vin de la Dumnezeu, ci este fapta a însăși voii noastre celei răzvrătite; însă, celălalt soi de rele, despre care vorbește proorocul Amos, tocmai este destinat, spre a ridica acele rele și a le depărta. Așadar proorocul Amos prin cuvîntul „rău“ înțelege propriu-zis necazurile și nenorocirile, care se numesc rele nu după firea lor, ci numai după socotința oamenilor. Fiindcă noi sîntem obișnuiți a numi rău nu numai furtul, curvia ș.a. Ci încă și întîmplările nenorocite, de aceea și proorocul întrebuințează acest chip de grăire, cînd zice: „nu este nici un rău în cetate, pe care să nu-l fi trimis Domnul“. Încă mai înainte zisese Domnul aceeași prin proorocul Isaia cu cuvintele: „Eu sînt Domnul Dumnezeu cel ce face pace și zidește rele“ (Is. XLV, 7). Iarăși prin cuvîntul „rele“, se înțeleg necazurile și nenorocirile. Asemenea înțelege și Hristos, cînd zice ucenicilor săi: „ajunge zilei răutatea ei“ (Mat. VI, 34), adică: necazul său.

Așadar, este clar, că în toate aceste locuri prin zicerea „rău“, „răutate“, se înțeleg pedepsele și certurile, și că acestea ni le trimite Dumnezeu, tocmai prin aceasta arătîndu-ne purtarea sa de grijă pentru noi. Încă și doctorul merită laudă nu numai atunci cînd duce pe bolnav în grădini desfătate și în livezi, în băi și la apă proaspătă, sau la mese scumpe, ci încă și atunci cînd el lasă pe bolnav să sufere foame și sete, îl închide în pat sau în odaie, ba încă îi răpește chiar lumina soarelui, astupînd și întunecînd ferestrele; de asemenea, cînd îl taie și-l arde și îi dă doctorii amare. Ori și cîte altele de felul acesta ar face el, totuși pururea rămîne doctor vindecător. Deci nu este oare cea mai mare nebunie, pe acest doctor, după ce a născocit atît de multe rele, totuși a-l lăuda; pe Dumnezeu dimpotrivă a-l huli și a tăgădui ocîrmuirea lumii prin el, cînd aduce asupra noastră asemenea chinuri! Și cu toate acestea el este adevăratul doctor pentru trup și pentru suflet! Pentru aceea, cînd el vede că noi din pricina unei prea mari nenorociri ne-am făcut semeți și ne-am cuprins de frigurile păcatului, ne scapă iarăși de această boală prin lipsă, prin foame, prin moarte și prin alte întîmplări nenorocite, ca prin niște doctorii. Dar zici tu: lipsa și foamea urmăresc numai pe cei săraci, nu și pe păcătoșii cei bogați. Bine; dar Dumnezeu nu pedepsește numai prin foame, și încă și prin mii de alte lucruri. Dumnezeu adeseori a îndreptat pe cei săraci prin foame, iar pe cei bogați și înstăriți prin primejdii, prin boli și prin moarte neașteptată. Dumnezeu știe felurite mijloace și căi spre a ne întoarce.

Sf. Ioan Gură de Aur



----TOP----
back







Despre noi
Imagini/Icoane
Paterich
Predici
Sfaturi
Rugaciuni/Acatiste
Program liturgic
Pastorale
Ajutor pentru Biserică
Poșta electronică
Link-uri ortodoxe
F O R U M / G R O U P
Calendar ortodox
Motoare de căutare
Sf. Vasile - blog
Avizier parohial

Https://www.xbazar.ro/products/catid/124/dildo/
Experimenteaza placerea oferita de un dildo. Avem de toate marimile si toate culorile, groase sau subtiri.