Și venind ucenicii Lui L-au deșteptat pe El, zicînd: Doamne mîntuiește-ne, că pierim (Mat. VII, 23)
Merită să ne dăm osteneala, ca totdeauna tare și neclintit să ținem minte și niciodată să nu uităm că Dumnezeu este bun și plin de dragoste, nu numai cînd ne face bine, ci și cînd ne pedepsește. Cu adevărat, pedepsele și cercetările sale se numără între cele mai mari binefaceri, și sînt dovada grijii Lui celei îndurătoare. De aceea, cînd tu vezi că s-au ivit foamete și molimă, secetă, sau vărsare de apă, sau vreme rea, sau
altceva de felul acesta cercetează pe neamul omenesc, nu te supăra, nu cîrti, ci închină-te pricinuitorului acestora, și admiră-L pentru purtarea de grijă a Lui. El este, care trimite toate acestea și pedepsește trupul pentru ca să se îndrepte și să se mîntuiască sufletul.Cum, Dumnezeu trimite astfel de nenorociri? Poate că zici tu. Așa, Dumnezeu le trimite, eu aș putea vesti aceasta înaintea a toată lumea: Dumnezeu le trimite. Cînd eu zic aceasta, am în partea mea pe proorocul Amos, care strigă și zice: Nu este nici un rău în lume pe care să nu-l fi trimis Domnul (Amos. III,6).
Cuvîntul rău, este, însă, un cuvînt cu două înțelesuri, căci este un rău care este adevăratul rău, adică păcatul, de pildă desfrînarea, curvia, lăcomia averii și sute de alte păcate, care cu dreptate merită cele mai mari certări și pedepse. Sînt însă și rele, care propriu-zis, nu sînt rele, și numai se numesc așa, precum: foametea, molima, moartea, boala ș.a. Acestea în fapt nu sînt vreun rău, ele numai se numesc așa. Eu nu zic a
Așadar, este clar, că în toate aceste locuri prin zicerea rău, răutate, se înțeleg pedepsele și certurile, și că acestea ni le trimite Dumnezeu, tocmai prin aceasta arătîndu-ne purtarea sa de grijă pentru noi. Încă și doctorul merită laudă nu numai atunci cînd duce pe bolnav în grădini desfătate și în livezi, în băi și la apă proaspătă, sau la mese scumpe, ci încă și atunci cînd el lasă pe bolnav să sufere foame și sete, îl închide în pat sau în odaie, b
Sf. Ioan Gură de Aur